Gand

Sa razi cand iti vine sa plangi.Asta te face cu adevarat puternic.

Cutia neagra

Zboara!Zboara liber,neconditionat,fara directie si fara sens.Da,fara sens.De ce sa zbori cand esti facut sa mergi?De ce sa zbori cand ai cazut?Ai cazut fara sa mori,fara sa cazi.Incearca sa te ridici inca o data!Nu te scutura!Zboara murdar,iti va da incredere.Oricum inaltimea te curata.Cand aglomeratia te strange,te sugruma poti zbura pe un varf de munte si sa vezi intreaga lume fara ca ea sa te poata vedea.Scrie un jurnal de zbor!Descrie calatoriile tale!Scrie ora si minutul decolarii dar lasa necompletat la "aterizare".Calatoria se prelungeste la nesfarsit.Cand mintea iti e intunecata ai grija,poti zbura in directia gresita.Asteapta sa se faca lumina si atunci poti sa-ti reiei calatoria.Soarele poate fi harta gandului tau.

Ploaia

Ploua...desi sunt sub un imens acoperis ma ploua.E normal sa fie asa.Ce este normal?Nu mai este nimic normal.Suntem inveliti intr-o normalitate diferita.Cerul este singurul acoperis care ne poate adaposti pe toti.De ploaie nu ne adaposteste...nici nu vreau.Imi place ploaia.Ploaia ma curata de gandurile negative dar nu ma face mai curat.Mai ud dar nu mai curat.Sa privesc ploaia de pe geam si sa nu ma gandesc la nimic...o picatura,doua,trei.Atat.Nu inteleg de ce oamenii fug.Poate ar trebui sa se opreasca si sa simta ploaia,sa priveasca cerul si sa-l inteleaga.Cu ce este mai frumoasa o "ploaie de stele" decat o ploaie?Un curcubeu,o plicatura pe o petala de trandafir,o ploaie in desert...A fi sau a nu fi?Aceasta e intrebarea!Dar care e raspunsul?Iti place ploaia?O intelegi?

Ceva...

Orice caut...gasesc "nimic"

De mult caut locul...citesc o harta,calatoresc,calatoresc mult cu masina,cu trenul,pe jos.Alerg spre loc dar nu-l gasesc.E trist ca desi caut ceva de atata timp nu-l pot gasi.De ce nu-l gasesc?Cine ma impiedica?Inchid ochii si imi reiau calatoria.Dureaza de ani dar locul e ascuns bine.Poate sub o piatra sau poate,cine stie...Poate nu e un loc.Ar putea fi un obiect neinsemnat,nedefinit material sau ar putea fi un banal creion de colorat cu varful rupt abandonat intr-un sertar.Sunt obosit.Oare are rost sa caut "cevaul"?Oare ma va schimba in bine?Deschid ochii si sunt cuprins de realitate.Nu caut nimic.Imi este greu sa caut in realitate ceva ce ma va schimba si cu atat mai greu sa-l gasesc cu cat realizez ca nu-l caut.O revelatie...Sunt framantat de o intrebare.Asta este,caut un raspuns.Inca nu am dat conturul final intrebarii si poate ca nu sunt capabil sa-l dau.Nu stiu raspunsul la intrebare,nu stiu intrebarea,nimic nu are sens.Asta este.Omul a fost creat din nimic si poate ca acesta este raspunsul.Nu am o intrebare,nu am detalii,nu stiu sigur ce caut dar am un raspuns care oricum este egal cu zero pentru toata lumea.Nu am nimic,nu am gasit nimic.Universul,necunoscutul,moartea,constiinta omeneasca toate sunt asociate cu un singur cuvant "nimic".Doar cineva care nu are NIMIC in cap poate scrie atatea randuri despre NIMIC.