Lucruri simple

O floare,un zambet,cerul instelat,un catel,un cersetor batran,o dimineata insorita...Te poti bucura de lucrurile simple?Te poti opri macar pentru o secunda si sa te gandesti la un lucru banal?De mii de ani oamenii sunt caracterizati de ura,lacomie,sete de putere.Cei care raman impresionati de micile amanunte cotidiene ale vietii vor fi catalogati ca naivi.As vrea sa pot fii naiv pentru tot restul vietii,sa pot sa ma bucur de "banalitatile" atat de importante pentru mine.Este greu de suporta felul in care societatea se degradeaza."Cei invatati" spun ca suntem intr-un continuu regres insa eu cred ca nu este asa.Regres inseamna revenirea la o stare anterioara.Suntem departe de asa ceva.Suntem departe de zilele cand DaVinci observa un zambet banal al Mona-Lisei si-l inchidea pentru eternitate intr-un tablou.Sunt departe zilele cand,fara tehnologie,oamenii erau mai fericiti.Eu nu am trait acele zile si poate ma insel in privinta lor dar totusi imi place sa visez.Sunt atras de tot ce este abstract.Imi place abstractul tocmai pentru ca nu are un contur definit,nu are legatura cu logica.Ce poate fi mai frumos decat o jucarie pe care sa o asamblezi cu propria ta minte?Sa te joci cu un vis in care se gasesti tot ce iti place.Poate nu are nici o logica tot ce am spus.Poate crezi ca sunt vorbe in vant sau poate chiar sunt.Pe mine inca ma face fericit o picatura de roua pe petala unei flori.Poate ca sunt ciudat insa imi asum asta.

Bătrânul cerşetor

La colţul străzii e un cerşetor
Cu mâna-ntinsă, către-o altă lume
Decât aceea unde, fără nume,
El ispăşeste râsul tuturor.

Adolescenţii se mai ţin de glume
Şi-i pun în palmă semne de-ale lor,
El e bătrân şi înţelegător,
Cu noi, cu toţii, dar, cu cei mici, anume.

Şi cine observă, înt-o doară,
Ca el e-aici din vremuri de demult,
Imperturbabil, în acest tumult,
El, cerşetorul, a uitat să moară.

Sub zdreanţa lui, minunea se-ntrupează,
În el e Dumnezeu, ce stă de paza.

de Adrian Paunescu

Gand

Sa razi cand iti vine sa plangi.Asta te face cu adevarat puternic.

Cutia neagra

Zboara!Zboara liber,neconditionat,fara directie si fara sens.Da,fara sens.De ce sa zbori cand esti facut sa mergi?De ce sa zbori cand ai cazut?Ai cazut fara sa mori,fara sa cazi.Incearca sa te ridici inca o data!Nu te scutura!Zboara murdar,iti va da incredere.Oricum inaltimea te curata.Cand aglomeratia te strange,te sugruma poti zbura pe un varf de munte si sa vezi intreaga lume fara ca ea sa te poata vedea.Scrie un jurnal de zbor!Descrie calatoriile tale!Scrie ora si minutul decolarii dar lasa necompletat la "aterizare".Calatoria se prelungeste la nesfarsit.Cand mintea iti e intunecata ai grija,poti zbura in directia gresita.Asteapta sa se faca lumina si atunci poti sa-ti reiei calatoria.Soarele poate fi harta gandului tau.

Ploaia

Ploua...desi sunt sub un imens acoperis ma ploua.E normal sa fie asa.Ce este normal?Nu mai este nimic normal.Suntem inveliti intr-o normalitate diferita.Cerul este singurul acoperis care ne poate adaposti pe toti.De ploaie nu ne adaposteste...nici nu vreau.Imi place ploaia.Ploaia ma curata de gandurile negative dar nu ma face mai curat.Mai ud dar nu mai curat.Sa privesc ploaia de pe geam si sa nu ma gandesc la nimic...o picatura,doua,trei.Atat.Nu inteleg de ce oamenii fug.Poate ar trebui sa se opreasca si sa simta ploaia,sa priveasca cerul si sa-l inteleaga.Cu ce este mai frumoasa o "ploaie de stele" decat o ploaie?Un curcubeu,o plicatura pe o petala de trandafir,o ploaie in desert...A fi sau a nu fi?Aceasta e intrebarea!Dar care e raspunsul?Iti place ploaia?O intelegi?

Ceva...

Orice caut...gasesc "nimic"

De mult caut locul...citesc o harta,calatoresc,calatoresc mult cu masina,cu trenul,pe jos.Alerg spre loc dar nu-l gasesc.E trist ca desi caut ceva de atata timp nu-l pot gasi.De ce nu-l gasesc?Cine ma impiedica?Inchid ochii si imi reiau calatoria.Dureaza de ani dar locul e ascuns bine.Poate sub o piatra sau poate,cine stie...Poate nu e un loc.Ar putea fi un obiect neinsemnat,nedefinit material sau ar putea fi un banal creion de colorat cu varful rupt abandonat intr-un sertar.Sunt obosit.Oare are rost sa caut "cevaul"?Oare ma va schimba in bine?Deschid ochii si sunt cuprins de realitate.Nu caut nimic.Imi este greu sa caut in realitate ceva ce ma va schimba si cu atat mai greu sa-l gasesc cu cat realizez ca nu-l caut.O revelatie...Sunt framantat de o intrebare.Asta este,caut un raspuns.Inca nu am dat conturul final intrebarii si poate ca nu sunt capabil sa-l dau.Nu stiu raspunsul la intrebare,nu stiu intrebarea,nimic nu are sens.Asta este.Omul a fost creat din nimic si poate ca acesta este raspunsul.Nu am o intrebare,nu am detalii,nu stiu sigur ce caut dar am un raspuns care oricum este egal cu zero pentru toata lumea.Nu am nimic,nu am gasit nimic.Universul,necunoscutul,moartea,constiinta omeneasca toate sunt asociate cu un singur cuvant "nimic".Doar cineva care nu are NIMIC in cap poate scrie atatea randuri despre NIMIC.